Nu prea am inteles pe deplin aceasta zicala...pana acum!Asta se intampla cand treci de un anumit moment mai dificil in viata care ti-a pus nervii si/sau functionalitatea normala a organismului la grea incercare(boala,deceptii sentimentale,etc..),ai atins pragul cel mai de sus al suportabilitatii, avand impresia ca o sa te prabusesti cu totul...iar cand ai depasit limita respectiva....'you're off the hook', suferinta anterioara ramane in urma si depasind momentul simti ca totusi nu a fost chiar asa de rau sau chiar daca a fost poti fi mandru de tine ca ai reusit sa faci fata si ai impresia ca ai mai putea repeta experienta fara a mai fi atat de afectat ca prima data...te consideri suficient de 'calit' pt a trece de data asta prin foc fara a te arde!Oare sa fie chiar asa sau e doar o iluzie, o modalitate de distorsionare a realitatii fabricata de creier pentru a se proteja?!Seamana izbitor de tare cu ceva ce se cheama optimism...
Dar mai este si varianta ailalta...ce nu te omoara te poate lasa totusi cu sechele grave...cu arsuri si cicatrici oribile, fara membre, orb, si cu nenumarate alte handicapuri fizice si psihice irecuperabile care nu numai ca nu te fac mai puternic, dar te reduc la nivel de leguma dependenta de altii,cei mai multi dintre acestia ajungand sa-si urasca existenta...hmm..o sa ziceti:'chestie de atitudine, stare mentala...'pai cam ce stare mentala ar putea avea unul schilodit intr-un accident, tetraplegic care eventual si-a pierdut toata familia...autonomia, calitatea vietii sale tinde spre 0..
Ca sa poti spune ca inca mai 'existi' tre' sa ai un minim de autonomie asupra propriului corp, propriei minti si propriei vieti, cel putin pana cand vom deveni spirite pure care sa nu aiba nevoie de o forma materializata...altfel nu esti decat un obiect bun de mutat de ici colo, un prizonier intr-o cusca mult prea stramta..un fluture inchis intr-un costum de scafandru..Vis-a-vis de acest exemplu mi-am amintit de un film,ecranizare a unui roman care se cheama 'Le scaphandre e le papillon" adica 'Scafandrul si fluturele' scris de Jean-Dominique Bauby...cu ajutorul ochiului stang,singura parte a corpului neatinsa de paralizie.Aici puteti gasi mai multe detalii despre carte si trailerul filmului.Povestea acestui om prizonier in propriul corp(Locked-in Syndrome) e impresionanta...se pare ca accidentul vascular care nu l-a omorat l-a facut totusi suficient de puternic pentru a 'scrie'o carte...chiar daca numai pentru un an si jumatate aproape...
Acum, ca de altfel totul in viata, depinde de perceptia proprie si personala...daca devenim sau nu mai puternici...se pare ca nu prea avem de ales...daca vrem sa fim fluturi care trec dincolo de globul de scafandru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu